* Macromediul Intreprinderii *

Întreprinderea actioneaza, la fel ca si celelalte componente ale micromediului, sub influenta altor factori de mediu, care actioneaza pe un nivel superior. Acesti factori de ordin general, îsi exercita influenta lor asupra micromediului în mod indirect, iar efectele se resimt pe termen lung. Toti acesti factori, pe care întreprinderea, în general, nu-i prea poate influenta, dar care actioneaza asupra ei ca si asupra celorlalte componente ale micromediului, alcatuiesc macromediul întreprinderi.

* Mediul politico-juridic *

       Mediul politico-juridic, sau dreptul ca sistem normativ, este un produs al statului, al organelor sale, inclusiv administrative, care îsi manifesta actiunea în mod relativ independent chiar asupra autoritatilor care îl creeaza, acestea fiind obligate sa se supuna atât reglementarilor autoritatilor superioare, cât si propriilor reglementari.

      Cu alte cuvinte, autoritatile publice au un câmp limitat de actiune, în sensul ca nu pot savârsi decât acele acte sau fapte juridice si nu pot intra decât în acele raporturi de drept, pentru care legea le confera o competenta determinata.

   

 În acelasi timp, pluralitatea, diversitatea si volumul mare al structurilor administrative, precum si multitudinea si varietatea actiunilor executive întreprinse de acestea impun ordonarea sistemului de organe si coordonarea activitatilor, ceea ce numai reglementarea juridica o poate realiza. Relatiile administratiei publice cu mediul juridic se desfasoara, în principal, în cadrul dreptului administrativ.

      Normele dreptului administrativ sunt acea categorie de norme juridice care confera administratiei publice posibilitatea sa se manifeste în raporturile de drept ca subiecte învestite cu atributii de realizare a puterii executive. De aici rezulta ca, dreptul administrativ determina existenta si actiunea administratiei publice. Aceasta, la rândul ei, influenteaza în mod hotarâtor dreptul administrativ, deoarece majoritatea covârsitoare a normelor administrative sunt emise chiar de administratie sau la initiativa ei.

     

Având în vedere relatiile atât de strânse dintre administratia publica si dreptul administrativ, vom prezenta succint câteva elemente de specificitate ale normelor de drept administrativ. Normele de drept administrativ, pe lânga trasaturile generale comune oricarei norme juridice, au anumite trasaturi caracteristice.

      În primul rând, normele dreptului administrativ sunt în exclusivitate produsul vointei autoritatilor publice legislative sau executive, iar nu a altor subiecte de drept, astfel încât ele nu pot fi reguli recunoscute sau sanctionate de stat, ca în cazul cutumei si al reglementarilor proprii ale diverselor organizatii sau asociatii nestatale.

      În al doilea rând, emiterea normelor de drept administrativ se face în exercitarea prerogativelor de putere publica, nu ca în cazul persoanelor de drept privat care îsi pot reglementa si ele raporturile derivând din administrarea sau gestionarea patrimoniului propriu, în virtutea capacitatii lor juridice de drept comun.

Macromediul întreprinderii. Mediul demografic

         Macromediul întreprinderii

   Activitatea întreprinderii de turism este influențată de elementele macromediului, elementele asupra cărora întreprinderea nu poate avea control direct.

   Macromediul întreprinderii reprezintă ansamblul factorilor necontrolați de către întreprindere, ce formează climatul în care acesta își desfașoara activitatea.

  Elemente ale macromediului :
★mediul demografic
★mediul economic
★mediul natural
★mediul tehnologic
★mediul politico-juridic
★mediul socio-cultural

             Mediul demografic

     Mediul demografic este format din populația care este privită în același timp creatoare de bunuri sau servicii precum și consumatoare a acestora.

     Principalele caracteristici sunt :
∴ mărimea si structura populației
∴ rata natalitații
∴ densitatea populației
∴ mobilitatea în spațiu a populației
∴ structura religioasă și etnică a populației
∴ apartenența la o anumută clasă socială
∴ mediul de proveniență
∴ rata nupțialitații
∴ celibatul

Structura Organizatorica- Holding

Aspecte specifice managementului firmelor de tip holding din România corelate cu îmbunătăţirea gradului de funcţionalitate şi a performanţelor financiare ale acestora

Problema cu care se confruntã în prezent companiile mari din România de tip  holding  este cea a necesitãţii creşterii gradului lor de funcţionalitate şi de adaptabilitate faţã de condiţiile unui mediu economic aflat într-o modificare profundã a mecanismului de funcţionare.

Forma actualã de organizare a  acestor unitãţi pe  funcţiuni cu reglare ierarhicã caracterizatã prin gruparea compartimentelor pe funcţiuni – ca de exemplu:  direcţia  comercialã, direcţia economicã, direcţia de strategie, dezvoltare, direcţia producţie etc. printr-o subordonare strictã pe linie ierarhicã (relaţiile între compartimente efectuându-se numai pe linie ierarhicã) şi centralizarea puternicã a sistemului informaţional – decizional reduce, de regulã, posibilitatea de adaptare în timp util a unitãţilor  la modificãrile mediului exterior.

În acest context apreciem necesitatea adaptãrii în perspectivã a structurilor organizatorice a unitãţilor companiei la cerinţele impuse de economia de piaţã. Astfel, organizarea divizionalã, adoptatã de cea mai mare parte a marilor întreprinderi din ţãrile dezvoltate caracterizatã prin descentralizarea activitãţii pe produse şi zone geografice, prin sporirea responsabilitãţii şi autonomiei în ceea ce priveşte producţia, vânzarea, aprovizionarea, cercetarea şi dezvoltarea poate oferi o şansã, o soluţie de ieşire din criza actualã şi care sã ducã în final la creşterea cifrei de afaceri şi a exportului de produse din unitãţile companiei.

Renunţarea treptatã la utilizarea structurilor piramidale trebuie însoţitã de un proces complex de pregãtire şi perfecţionare a cunoştinţelor profesionale şi de specialitate ale cadrelor de conducere  şi ale tuturor salariaţilor din cadrul unitãţilor companiilor. Pe mãsura reducerii decalajului în nivelul de pregãtire a resurselor umane se va trece la reducerea nivelurilor ierarhice, trecerea spre structuri organizatorice “mai orizontale”, mai modulizate, care se dovedesc capabile într-o mai mare mãsurã sã permitã responsabilizarea unui numãr cât mai mare de salariaţi.

O trãsãturã comunã a acestor structuri organizatorice (bazate pe organizarea divizionalã, matricialã, pe programe, etc.) o reprezintã constituirea în cadrul unitãţilor a unor entitãţi (module, centre de performanţã, centre de cost, grupuri de decizie, unitãţi strategice de afaceri, etc.) având prevãzute atribuţii specifice.

O  concentrare pe afaceri impune abordarea tuturor funcţiunilor – marketing achiziţii, cercetare – dezvoltare, producţie, vânzãri, etc. privind produsul sau afacerea respectivã. Aceastã abordare conferã o viziune de ansamblu asupra afacerii şi flexibilitate constând în reacţii rapide la semnalele pieţei şi poate conduce la o creştere considerabilã a vânzãrilor prin îmbunãtãţirea produselor, înlocuirea lor, etc. pe segmentul de piaţã aferent.

Cu timpul în cadrul modulelor de tip “unitate strategicã de afaceri”, vor fi constituite structuri proprii funcţionale, conducerile funcţionale de la nivelul managerial de vârf rãmânând cu rol de stat major. Aceastã nouã structurã modularã devine deosebit de flexibilã şi orientatã cãtre piaţã şi produs însã nu poate fi aplicatã decât unitãţilor mari formate din mai multe fabrici care de fapt sunt “unitãţi strategice de afaceri” sau centre de profit. În cadrul acestor U.S.A. se constituie submodule sau centre de cost. În cadrul unitãţilor mici monoprodus unitatea însãşi este o U.S.A. sau un  centru de profit în  cadrul cãreia se pot constitui centre de cost. În aceastã idee au fost iniţiate  programe principale pe domenii de afaceri şi  unitãţi  numiţi – coordonatorii de program. Ei pot fi numiţi dintre conducãtorii din cadrul sectorului comercial, concepţie sau producţie pentru respectivul domeniu de afaceri (U.S.A. sau centru de profit) şi vor avea autoritate peste tot personalul care lucreazã pentru domeniul respectiv. Acest personal va avea, în aceastã situaţie, dublã coordonare – funcţionalã şi de afaceri – fapt care nu ar trebui sã creeze probleme, întrucât cele douã subordonãri au caracter diferit, cea funcţionalã este administrativã, iar cea de afaceri este metodologicã.

Elementele comunicarii

Comunicarea verbala este folosita in viata de zi cu zi dar si in relatiile interumne din cadrul unei organizatii. Comunicarea verbala trebuie tratata ca o parte integrata a responsabilitatii fiecarei persoane fata de cei din jur.Orice individ trebuie sa fie pregatit atat pentu rolul de emitator cat si pentru cel de receptor, adica emitatorul are in vedere: pregetirea atenta a mesajului folosirea unei tonalitati adecvate a vocii practicarea uniu debit adecvat de 5 - 6 silabe / secunda , cu interval de separatie de 0,5 secunde intre cuvintele cheie; verificarea intelegerii mesajului De obicei oamenii cand vin in contact cu altii iau o figura serioasa, oficiala care provoaca o impresie rece. Sunt rezervati in discutie de aceea este greu sa comunici cu ei. Oamenii care zambesc de la prima intalnire si se poarta atat de prietenos incat discutia se desfasoara de la sine. Retete unei cumunicari eficinte poate fi zimbet, ton prietenesc, ascultare atenta, privit in ochii interlocutorului "Un suras nu costa nimic dar infaptuieste mult" - spune un proverb chinezesc. Managerii din varful piramidei au de obicei o figura serioasa. COMUNICAREA DE LA OM LA OM Dialogul este o discutie planificata si controlata intre doua sau mai multe persoane, care are un anumti scop: transmiterea unor informatii, rezolvarea unor probleme, obtinerea de noi informatii. Telefonul este un mijloc de comunicare folosit foarte frecvent de foarte multi oameni. Folosirea eficienta a telefonului are in vedere: pregetirea mesajului: inseamna sa realizam o detasare de la problemele care ne preocupau pana in acel moment si definirea prealabila a siubiectului convorbirii, obiectivul converstiei. Intr-o conversatie telefonica se include numai 2-3 idei principale; Pregetirea pentru apelul telefonic: sa ne gandim la tonul si atitudinea pe care vom adopta, sa avem o pozitie comoda. Vom vorbi mai rar decat in mod obisnuit, dar nu trebuie sa vorbim tare ci direct in telefon; prezentarea corecta a mesajului:trebuie sa evitam cuvintele si formularile negative si sa prezentam clar si la obiect mesajul; ascultarea interlocutorului: se asculta cu mare atentie ce ne spune interlocutorul iar daca aceasta se opreste un timp, nu trebuie intrerupt, se va lasa timp de gandire; concluzia convorbirii: la sfarsitul convorbirii se reformuleaza concluzia la care s-a ajuns. Convorbire trebuie incheiata intotdeauna intr-un climat amical, indiferent de rezultatul ei.ZVONURILE Sunt comunicari neoficiale care se transmit de la o persoana la alta. Zvonurile pot avea efecte pozitive sau pot fi fara efecte. Insa multe zvonuri au efecte negative si genereaza sentimente de nasiguranta si ostilitate. Managerul eficient chiar daca nu poate elimine aparitia zvonurilor poate controla aparitia si expansiunea lor, prin transparenta (comunicare informatiilor imediat ce le detine) COMUNICAREA VERBALA MANAGER-ANGAJAT Comunicare este esntial in stabilirea unor reletii corespunzatoare intre manager si angajat. Comunicarea manageriala verbala este cel mai important mod de a motiva si dezvolta angajatii. Nu exista un stil de comunicare valabil pentru toti managerii sau pentru toate situatiile, dar iata cateva reguli care pot sa creasca sansa de succes in comunicare

Produsul turistic

   

 Produsul turistic se defineste ca fiind un ansamblu de bunuri materiale si serivicii capabil sa satisfaca nevoile de turism ale unei persoane intre momentul sosirii si momentul plecarii de la destinatia turistica.
  Bunurile sunt concretizarea materiala a elementelor necesare satisfacerii nevoilor turistice.
  Serviciile sunt concretizarea nemateriala a elementelor necesare satisfacerii nevoilor turistica.
  Serviciile care dau continut produsului turistic se constituie din :
  Serviciul de baza este cel care satisface nevoia de baza a clientului.
  Servicii periferice(auxiliare) insotesc serviciul de baza,cu rolul de a-l ameliora,de a-l valoriza.
  
Caracteristicile produsului turistic:
   Facand parte din categoria serviciilor,produsul turistic are,la modul general,aceleasi caracteristici cu acestea :

• intangibilitatea
• contactul dintre prestator si client
• participarea clientului la realizarea serviciului

 Caracteristici specifice : 

-complexitatea

-integrat mediului geografic

-integrarea in economico-social

        

Elementele componente : 

• A-cces
• P-atrimoniu
• E-chipament

1.  Facilitati de acces-care sunt in relatie cu modulde transport pe care il va utiliza turistul pentru a ajunge la destinatia aleasa.
2. Patrimoniul resurselor naturale,culturale,artistice,istorice,tehnologice care tind sa atraga clientul si sa-l determine sa calatoreasca.
3. Echipamentul-care mai rar motiveaza calatoria,dar care lipsind,restrictioneaza aceasta calatorie : de cazare,refacere,distractie,sportive. 

CRISTEA MADALINA-Componentele Structurii Organizatorice

♥☻░░░,,STRUCTURA ORGANIZATORICĂ”░░░☺♥

♥ Structura organizatorică, ca element organizaţional fundamental al entităţii
publice, are un rol major, prin: definirea cadrului de acţiune şi determinarea factorilor
generatori de eficienţă; precizarea cadrului profesional şi stabilirea locului şi rolului
fiecărui compartiment; stabilirea atribuţiilor, sarcinilor şi responsabilităţilor; influenţarea
procesului informaţional-decizional şi a eficienţei activităţilor.
1. Definirea structurii organizatorice şi a principalelor sale componente
Prin structură organizatorică se înţelege configuraţia internă a unei entităţi
publice formată din persoane, subdiviziuni organizatorice şi relaţii, astfel determinate
încât să asigure premisele organizatorice adecvate realizării obiectivelor
managementului public.
Scopul structurii organizatorice este acela de a divide activităţile entităţii publice
în sarcini, care sunt efectuate de anumiţi angajaţi pentru a realiza obiectivele
organizaţiei.
În temeiul actului normativ privind organizarea şi funcţionarea entităţii publice,
managerul aprobă structura organizatorică, alcătuită din: departamente, direcţii
generale, direcţii, servicii, birouri, posturi de lucru. Încadrarea cu personal de conducere
şi personal de execuţie a acestor structuri se regăseşte în statul de funcţii al entităţii.
În orice entitate publică, structura organizatorică reuneşte două segmente, aflate
într-o interdependenţă permanentă:
 ☼structura de conducere a entităţii publice, care reuneşte ansamblul
personalului, compartimentelor şi relaţiilor organizatorice interne şi externe,
constituite şi plasate în structura organizatorică astfel încât să asigure
condiţiile necesare desfăşurării proceselor de management şi de execuţie prin
care creşte gradul de satisfacere a interesului public;
 ☼structura de execuţie a entităţii publice, care este formată din ansamblul
personalului, compartimentelor şi relaţiilor organizatorice interne şi externe,
constituite cu scopul realizării şi furnizării de servicii publice specifice tipului de
entitate publică.
Componentele primare, încorporate în cele două segmente ale structurii
organizatorice, sunt următoarele:
♥ postul - un ansamblu de sarcini, responsabilităţi şi competenţe ce revin, în
mod curent, unei persoane pentru realizarea obiectivelor individuale;
♥ funcţia - cuprinde mai multe posturi cu aceleaşi caracteristici generale;
♥compartimentul - un grup de persoane (minimum 2), care, sub o conducere
unică, exercită atribuţii omogene şi/sau complementare ce asigură realizarea
unor obiective specifice; 
♥relaţiile organizatorice - legăturile care se stabilesc prin reglementări oficiale
între componentele structurii organizatorice; 
♥ ponderea ierarhică - numărul persoanelor conduse nemijlocit de un
manager;
♥nivelul ierarhic - poziţii succesive ale posturilor de management şi execuţie
faţă de managerul general sau de cel mai important organism participativ de
management.
 În funcţie de particularităţile pe care le are fiecare domeniu de activitate, în
sectorul public se identifică mai multe tipuri de structuri organizatorice. Cele mai
frecvent întâlnite structuri organizatorice în entităţile publice din ţara noastră sunt
următoarele: 
♦ structura ierarhic funcţională, caracterizată prin structurarea pe niveluri
ierarhice;
♦ structura teritorială, caracterizată de organizarea în raport cu unitatea
administrativ-teritorială, axată pe un grad mare de flexibilitate şi pe diminuarea
nivelurilor ierarhice; 
♦ structură mixtă, caracterizată printr-un mixt al caracteristicilor primelor două
structuri.

Biroul de turism

    Biroul de turism:

§  Compartimentul productie

o   Sectia programare generala: se ocupa cu elaborarea programelor de voiaj

o   Sectia operativa generala: se ocupa de corelarea ofertei de voiaj in grup cu cererea

o   Sectia operativa congrese si pelerinaje: se ocupa de voiajele colective cu caracter profesional si religios

§  Compartimentul receptie

o   Sectia contracte pentru servicii de primire:

-         incheie contracte cu hoteluri si restaurante

-         incheie contracte cu furnizorii de diverse servicii

-         incheie contracte cu agentiile corespondente

o   Sectia receptie generala:

-         intocmeste devizele estimative cerute de turistii individuali pentru voiajele cu itinerarii stabilite de acestia

-         inventariaza serviciile de primire din diverse localitati turistice oferite de agentie

o   Sectia operativa generala: intocmeste toate operatiunile de rezervari si de prestari servicii carte clientela sosita in diverse localitati vizitate