CRISTEA MADALINA-Componentele Structurii Organizatorice

♥☻░░░,,STRUCTURA ORGANIZATORICĂ”░░░☺♥

♥ Structura organizatorică, ca element organizaţional fundamental al entităţii
publice, are un rol major, prin: definirea cadrului de acţiune şi determinarea factorilor
generatori de eficienţă; precizarea cadrului profesional şi stabilirea locului şi rolului
fiecărui compartiment; stabilirea atribuţiilor, sarcinilor şi responsabilităţilor; influenţarea
procesului informaţional-decizional şi a eficienţei activităţilor.
1. Definirea structurii organizatorice şi a principalelor sale componente
Prin structură organizatorică se înţelege configuraţia internă a unei entităţi
publice formată din persoane, subdiviziuni organizatorice şi relaţii, astfel determinate
încât să asigure premisele organizatorice adecvate realizării obiectivelor
managementului public.
Scopul structurii organizatorice este acela de a divide activităţile entităţii publice
în sarcini, care sunt efectuate de anumiţi angajaţi pentru a realiza obiectivele
organizaţiei.
În temeiul actului normativ privind organizarea şi funcţionarea entităţii publice,
managerul aprobă structura organizatorică, alcătuită din: departamente, direcţii
generale, direcţii, servicii, birouri, posturi de lucru. Încadrarea cu personal de conducere
şi personal de execuţie a acestor structuri se regăseşte în statul de funcţii al entităţii.
În orice entitate publică, structura organizatorică reuneşte două segmente, aflate
într-o interdependenţă permanentă:
 ☼structura de conducere a entităţii publice, care reuneşte ansamblul
personalului, compartimentelor şi relaţiilor organizatorice interne şi externe,
constituite şi plasate în structura organizatorică astfel încât să asigure
condiţiile necesare desfăşurării proceselor de management şi de execuţie prin
care creşte gradul de satisfacere a interesului public;
 ☼structura de execuţie a entităţii publice, care este formată din ansamblul
personalului, compartimentelor şi relaţiilor organizatorice interne şi externe,
constituite cu scopul realizării şi furnizării de servicii publice specifice tipului de
entitate publică.
Componentele primare, încorporate în cele două segmente ale structurii
organizatorice, sunt următoarele:
♥ postul - un ansamblu de sarcini, responsabilităţi şi competenţe ce revin, în
mod curent, unei persoane pentru realizarea obiectivelor individuale;
♥ funcţia - cuprinde mai multe posturi cu aceleaşi caracteristici generale;
♥compartimentul - un grup de persoane (minimum 2), care, sub o conducere
unică, exercită atribuţii omogene şi/sau complementare ce asigură realizarea
unor obiective specifice; 
♥relaţiile organizatorice - legăturile care se stabilesc prin reglementări oficiale
între componentele structurii organizatorice; 
♥ ponderea ierarhică - numărul persoanelor conduse nemijlocit de un
manager;
♥nivelul ierarhic - poziţii succesive ale posturilor de management şi execuţie
faţă de managerul general sau de cel mai important organism participativ de
management.
 În funcţie de particularităţile pe care le are fiecare domeniu de activitate, în
sectorul public se identifică mai multe tipuri de structuri organizatorice. Cele mai
frecvent întâlnite structuri organizatorice în entităţile publice din ţara noastră sunt
următoarele: 
♦ structura ierarhic funcţională, caracterizată prin structurarea pe niveluri
ierarhice;
♦ structura teritorială, caracterizată de organizarea în raport cu unitatea
administrativ-teritorială, axată pe un grad mare de flexibilitate şi pe diminuarea
nivelurilor ierarhice; 
♦ structură mixtă, caracterizată printr-un mixt al caracteristicilor primelor două
structuri.