FE TOURISM CLASS SRL

 Structura organizatorică

Structura unei organizatii este considerată cadrul sau scheletul acesteia.

Structura organizatorică reprezintă „ansamblul persoanelor si subdiviziunilor astfel constituite încât să asigure realizarea obiectivelor previzionate". (O. Nicolescu)

Din perspectivă managerială scopurile structurii sunt:

- clarifică compartimentele si sarcinile posturilor, precum si responsabilii acestora;

- clarifică ierarhia organizatională;

- clarifică canalele de comunicare;

- permite managerilor să aloce resurse pentru obiectivele definite prin plan.

Structura unei organizatii prezintă trei caracteristici principale:

- specializarea - arată gradul de divizare si omogenitate a muncii în compartimente;

- coordonarea - se referă la modul de asigurare a cooperării între compartimente si indivizi;

- formalizarea - marchează gradul de precizie în definirea functiilor si relatiilor.

O structură organizatională optimă trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să reflecte obiectivele si planul de actiune;

b) să oglindească autoritatea în măsură să administreze întreprinderea;

c) să evidentieze cadrul de desfăsurare al activitătilor;

d) să fie alcătuită din persoane foarte bine pregătite.
Principalele componente ale structurii organizatorice, care se regăsesc în orice organizatie indiferent dacă are sau nu caracter industrial, sunt: postul, functia, ponderea ierarhică (aria de control), compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice.

În opinia altor autori componentele sunt: postul, compartimentul, aria de control si delegarea de autoritate.

Posturile sunt „cărămizile" ce compun structurile organizatorice. Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică a firmei. El poate fi definit ca „ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitătilor care revin unui salariat" (O. Nicolescu). Componentele postului formează asa-numitul „triunghi de aur" al organizării.

Totalitatea posturilor care prezintă aceleasi caracteristici formează o functie. Acestea pot fi de conducere sau de executie.

Ponderea ierarhică reprezintă numărul de salariati condusi nemijlocit de un manager. Acest număr poate varia de la 4-8 subalterni pentru un manager de pe nivelul superior până la 20-30 pentru unul de la baza piramidei organizationale.

Ansamblul persoanelor ce efectuează sarcini omogene si/sau complementare contribuie la realizarea acelorasi obiective si sunt subordonate nemijlocit unui manager formează un compartiment. Ele pot fi operationale si functionale.

Totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distantă de vârful piramidei organizatorice formează un nivel ierarhic. Într-o organizatie există de regulă trei niveluri manageriale: superior, de mijloc si inferior.

Relatiile organizatorice pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice instituite prin reglementări oficiale. Şi acestea se divid în trei categorii: de autoritate, de cooperare si de control.

Postul reprezintă în opinia celor mai multi autori componenta cea mai importantă a structurii. De modul în care se realizează analiza si proiectarea acestora depinde de cele mai multe ori succesul unei organizatii.
Analiza postului reprezintă procesul prin care se determină sarcinile postului precum si caracteristicile si responsabilitătile ce sunt cerute unui individ pentru a realiza cu succes obligatiile ce-i revin. În urma analizei se realizează fisele de post care cuprind informatii privind descrierea postului si specificarea postului